Arhiva pentru septembrie, 2007

un film pentru consumatorul ‘de afara’.

ieri seara am fost sa vad filmul lui cristian mungiu. mi-a parut rau. filmul este gandit ca un produs de export ‘vorbim despre mizeriile din anii ‘80 si ii impresionam pe straini’. consumatorul-tinta este cetateanul cosmopolit, avid de ‘ciudatenii’.

imi doresc mult filme romanesti care sa aiba ca si ’core target’ publicul romanesc si nu pe cei din juriul de la cannes. altfel, palma ramane palma, chiar si de aur fiind.

‘… da’ daca n-au fost bani!’

lipsa de bani poate fi o scuza, asta-i sigur. nu ai bani, nu ai performanta,  nu poti sa ai vedete si nu ai public. nu ai public, nu ai audienta media si nu ai sponsori. firul pare logic si poate fi asimilat, facil.

de curand m-am uitat la doua meciuri: slavia praga-steaua (meci cu miza in cupa campionilor) si scotia-romania (la cupa mondiala de rugby), ambele pierdute de ‘ai nostri’. in fotbal sunt bani, sunt vedete, dar performanta e slaba. in rugby sunt mult mai putini bani iar performanta aproape ca nu exista. numitorul comun este lipsa de conducatori. hagi, un mare jucator, nu este si nu va fi un mare antrenor atata timp cat nu va avea un mare conducator de  club. rugbystii romani nu vor fi puternici si organizati pe teren daca nu vor avea conducatori puternici, de esenta tare.

da. lipsa de bani poate fi o scuza, facila, dar nu pentru adevaratii conducatori.

‘to raise the professional standards’.

… este, sintetic, obiectivul IAA European Summit de la Bucuresti.

pe bune? ma uit la poster, ma uit la scrisoare de invitatie, ma uit la mesajul care a sosit pe email cum ca ‘in ultimul moment …’. jale! un poster aglomerat de informatie, care nu inspira la absolut nimic! … sa ne gandim de cate ori ne enervam in agentie ca avem clienti care ne cer sa punem ’si pe mama si pe tata’ intr-un amarat de poster de 50×70?!

plus mesaje-invitatie care sugereaza cat de pe fuga a fost totul facut, cat de cu sufletul la gura se fac toate, in industria noastra, indiferent de nivel. ca-i agentie mica, medie sau mare, de antreprenor roman sau multinationala, suntem cu totii cu sufletul la gura de peste 15 ani.

problemele reale – deficitul major de minti creative&cultivate, de oameni cu samanta de manageri de informatie si de comunicare, absenta contactului cu realitatea a multor planuri de marketing, seceta de lideri care sa inspire si altceva decat ’sa dam bine’ – ei bine, aceste probleme reale nu sunt dezbatute niciunde. iar parerea mea este ca trebuie sa le tratam noi mai intai, ca avem destule minti luminate in ale managementului si ale comunicarii. dupa care sa invatam de la specialistii de peste tot, pe bani multisori.

ca degeaba ne imbracam  de la prada daca ne scobim inca, nonsalant, in nas.

cu baietii, la o bere.

m-am uitat cu atentie in jur in acest weekend, mai linistit decat altele. la terase, pe la pranz, am vazut perechi de toate varstele. torceau usor in razele unui soare cald, metalic, de septembrie urban. dar am vazut si cate doua-trei fete iesite la o cafea. baietii stateau la umbra, cu mobilu’ in dreptul gurii, si vorbeau pe speaker cu vre-o fata-de-fata. mai tarziu, prin club sau restaurant, tot perechile erau majoritatea – ma refer la perechi in stilul traditional – un el si o ea. abia duminica, pe la noua seara, cand asteptam pentru o constatare la sectia de politie 21, am dat ochii cu insight-ul ‘imi place sa ies, des, cu baietii la o bere!’. o terasa ‘de cartier’ avea mesele pline de ‘baieti’, cu cate o bere in fata, care se uitau, desigur, la meciul de fotbal steaua-rapid. ce m-a surprins era tacerea in care se desfasura ‘momentul’. cel mai tare strigau comentatorii si, desigur, spectatorii din tribune. m-a surprins pentru ca entuziasmul din reclamele la bere este debordant … sau s-a invechit acest ‘ies cu baietii, des, la o bere’? in sfarsit, cred ca este cazul sa ne uitam si pe la alte ‘adevaruri profunde ale consumatorului’, cum spune un coleg al meu copywriter …

vineri la amiaza.

este momentul saptamanii in care, de cele mai multe ori, clientii au nevoie de ‘lucruri’. senzatia, de la un punct incolo, este ca incepe o noua saptamana. brrr…

rugby inseamna disciplina, nu forta.

sunt un pasionat de rugby. aseara am sperat si eu sa ii batem pe italieni, in primul meci la cupa mondiala. nu i-am batut iar www.planetrugby.com afirma doua lucruri importante despre echipa noastra – lipsa de disciplina si o atitudine aroganta, gresita fata de joc, a capitanului. da. am vazut si eu acest lucru. rugby-ul este un sport de echipa si castiga numai cei hotarati. prin analogie, si in publicitate, un ‘joc’ dur, se castiga daca ai echipa si esti hotarat, daca ai o buna disciplina si o atitudine constructiva. cred ca de aici putem incepe apropo de juniori – sa ii invatam sa fie rigurosi in ceea ce fac (incerc sa evit ‘disciplina’, un termen un pic nemtesc) si sa avem noi, cei mai experimentati, o atitudine corecta fata de ‘joc’.

da. sunt solutii.

iulian (http://iuliantoma.wordpress.com ) ne-a citat. ok. si ne-a provocat. da. sunt solutii, o repet. vorbesc curand despre acestea. si poate ma ajuta si catalina si poate si cei cu care am scolit in hotel banat, primul sediu graffiti - tudor, lucian, mafu’.

vremuri vechi, vremuri noi

ieri am avut placerea sa redescopar spiritul si pasiunea anilor nouazeci, din publicitate. echipa cu care am lucrat la lansarea selected gold a pus pe picioare, in zile si nopti putine, un proiect destul de stufos, un fel de 3 in 1. i-am admirat pentru rezistenta de care au dat dovada in doua nopti consecutive de nesomn, pentru ca eu nu o mai am, dupa 15 ani de publicitate foarte intensi. au toti ambitia de a face lucrurile sa se intample, cu bine! … zilnic primesc o gramada de cv-uri de tineri care aplica pentru a intra in publicitate si, inevitabil, ma intreb – “stiu ei oare ce ii asteapta?”, “au suficienta pasiune pentru lucrul bine facut?”, “vor rezista stressului?”. de cele mai multe ori raspunsul e negativ. asa cum vorbeam aseara, la lansare, cu catalina cernica (graffiti/bbdo), ‘noua generatie’ considera ca este ‘cool’ sa lucrezi in publicitate dar se cam fereste de ‘tras la jug’. oare atitudinea asta este inspirata de fabulosul peisaj social-economic de la noi? … quo vadis, domine?