la meciul cu scotia am avut impresia clara ca vom lua o bataie memorabila inca de la intonarea imnurilor nationale. scotienii seriosi, solemni. ai nostri zambeau smechereste la camera, mimand (total neconvingator) curajul si increderea in sine.

de asemenea, am avut impresia trista ca viitorul rugby-ului ca sport de masa la noi e foarte problematic. si cat avem nevoie ca popor, de un sport in care nu se poate castiga prin fente si smecherii!

Inca de la intonarea imnulurilor nationale am avut impresia clara ca o sa luam o bataie crunta. Scotienii seriosi, solemni, uniformi. Ai nostri joviali, facand cu ochiul smechereste la camera. Si totusi parca nu era zambetul lor; parca erau niste condamnati care incercau sa arate ca nu se tem in timp ce isi iau un ultim ramas bun de la cei de la televizor.

La meciul asta am avut impresia dureroasa ca totul e pierdut pentru rugby-ul romanesc. Si totusi, ce diferenta imensa ca potential (educativ) exista sportul asta fata de fotbal! Pentru ca n-ai cum sa castigi trisand.

E un sport de care avem atata nevoie ca popor, incat am ajuns sa cred (sincer) ca dezvoltarea lui ca sport de masa ar trebui sa fie una din prioritatile oricarui guvern…

nu stim sa ne trezim din pumni, daca am luat una ramanem pe jos si ne zvarcolim de durere in timp ce ne pierdem luciditatea. si e o chestie ce ne caracterizeaza pe noi ca popor, nu doar un insight minor legat de sport.

dar asa va fi intotdeauna cand unul trage hais si unul cea. vezi cazul gigi vs gica si multe altele din sportul romanesc.

pana ne-om trezi si noi la realitate.