ieri seara am fost sa vad filmul lui cristian mungiu. mi-a parut rau. filmul este gandit ca un produs de export ‘vorbim despre mizeriile din anii ‘80 si ii impresionam pe straini’. consumatorul-tinta este cetateanul cosmopolit, avid de ‘ciudatenii’.
imi doresc mult filme romanesti care sa aiba ca si ’core target’ publicul romanesc si nu pe cei din juriul de la cannes. altfel, palma ramane palma, chiar si de aur fiind.
exact aceeasi discutie aveam cu un prieten. cum de nu se pun pe sticla problemele actuale ale unei Romaniei luata pe susu de Capitalismul american. Cred ca ar face un subiect la fel de interesant ca si comunismul pentru domnii de la Cannes.
mie mi s-a parut un film bine facut, camera le intra personajelor in suflet, nu mai sunt imaginile alea statice din filmele despre comunismul inghetat … claustrofobia e sugerata prin agitatia captivilor. asta mi-a amintit cumva de “ciudade de Deus”.
si scenariul mi s-a parut inspirat: personajul principal nu e fata care face avortul, ci prietena ei, pt ca e cea care intelege ce i se intampla. si se transforma.
nu prea am inteles critica. filmul e film artistic, nu documentar, deci n-are nici o misiune in afara de cea artistica. imi place sa cred ca aristul e liber sa creeze ce vrea, indiferent pe cine lezeaza. sau credeti ca maestrul francois truffaut a rusinat franta cu filmele lui triste?