din 15 noiembrie 2008 am iesit complet din publicitate. de ce? pentru ca mi-a ajuns.

Cu surle si trambite am fost tentati cu subiectul ’fondurilor structurale europene’. Campaniile de comunicarea ne-au eliberat visele de intreprinzatori! Ne-am pus pe treaba!

Care ‘treaba’ sta, se pare, asa … Tu, cetatean roman, gandesti un proiect, viabil, cu un buget X. Proiectul este ‘aprobat’, dupa lungi suferinte (birocratie, spagocratie, timpocratie, etc). Incepi proiectul, cheltuind din banii tai sau din creditul de la banca. Abia dupa N etape, la bunavointa ‘fondurilor’, incepi sa primesti banii inapoi, adica incep sa se deconteze liniile de buget aprobat. La final, functie de ce s-a aprobat, recuperezi banii cheltuiti, in avans, de tine. Pe scurt, finantezi tot proiectul si dupa aceea, daca ai indeplinit la fix toate conditiile, primesti inapoi partea de bani cu care UE contribuie (de obicei 50-60%). Sa numim ‘o curiozitate‘ faptul ca tot noi trebuie sa finantam, ca o banca, investitiile europene!?

Minunat articol in evz, azi. Rau nu-i ca ne place cheful dar mai rau este ca ni s-a urcat vinul la cap si nu mai stim ce facem.

Cand eram mic, povesti incantatoare cu Fat-Frumos, Praslea cel voinic si alti eroi minunati imi alimentau imaginatia zilnic. Uimitoarele aventuri pe care le traiau ma faceau sa doresc sa fiu ca ei, pentru ca intotdeauna ii pedepseau pe cei rai, pe ticalosi si pe hoti. Si acum as vrea sa am un buzdugan cu care sa ii pedepsesc pe cei nesimtiti.

2% este procentul de romani care au incredere in ei dar si in ceilalti romani! Exista marci pe piata noastra in care, stim, consumatorii au un procent mult mai mare de incredere decat acest umilitor 2%. Iar daca ne gandim bine, orice om are nevoie sa aiba incredere in el dar si in altceva, are nevoie de o referinta solida, alta decat el insusi. Increderea intr-o marca sau alta poate fi un punct de reper. De aici, un potential urias de exploatat pe piata de comunicare, nu-i asa?

Un clasament interesant publica Petre Barbu in Adevarul. Am un semn de intrebare in privinta “… piata devine tot mai agresiva”. Cred ca oamenii sunt agresivi, nu piata sau marcile. Sau, ma rog, oamenii care fac piata.

“Sfarsitul lumii e aproape? Nu-i nimic. Vino in Romania, unde suntem cu 50 de ani in urma!”

“ring the bells that still can ring/ forget your perfect offering/ there is a crack, a crack in everything/ that’s how the lights gets in.” leonard cohen, bucuresti, 21 septembrie.

ieri spuneam despre obsesia ‘master’-ului. iata ce spune, mai complet si mai avizat decat mine, Radu Furnica, despre diplome. sa constientizam ca doar 3% dintre absolventi sunt pregatiti ka lumea este dureros.

Toata lumea, dupa ce termina facultatea, face un ‘master’. De ce? O intrebare la care foarte putini raspund. Si nu ma mira, pentru ca in CV-urile pe care le primesc vad deseori ‘master bla-bla-bla’. Intreb ‘care este cel mai important si semnificativ lucru pe care il doresti sau pe care l-ai obtinut de la acest ‘master’?’ Raspunsurile se cantoneaza deseori in fraze ‘am mai stat la camin’, ‘asa mi-a zis mama’, ‘colegii mei s-au inscris’ …

Master-ul iti da o calificare superioara. Cu conditia sa fie un master de calitate si sa aiba recunoastere. Acum e doar o moda iar cei care au de castigat sunt doar profesorii, care fac norme suplimentare de ore si pot lua un salariu mai mare.