azi dimineata, devreme, apropo de povestea cu vedeta anti-fumat, am fost pus in fata unei intrebari firesti: “de ce se tot ‘intampla’ campanii anti-fumat, campanii intruzive, care incearca sa schimbe ceva direct in eticheta individului (lucru infinit de greu de facut) cand mai firesc este sa se inceapa de la comportamentul social? iata sunt atatea probleme cu deseurile (… de toate felurile) si nu sunt semne ca va exista un efort major (major!) pentru a-i face pe cetateni sa nu mai arunce chistoace, cutii, sticle, flegme, servetele sau pet-uri, din masina sau de la balcoane.” frumoasa inrebare, fireasca. se baga cineva sa faca o campanie pro-bono?
Pagina 2 din arhivă
La ProCinema este Naumovici, incercand sa faca pe Seinfeld-ul romanesc. Groaznic, artistic si tehnic. Dictia este doar una dintre probleme. Campania la zaharul X, cu Florin Piersic, este degradanta. pentru marele actor, pentru client, pentru don’soara din spot si pentru ‘gustul dulce de piersica’. O alta minune, iesita de nu stim unde, este spotul ‘Gusto-fara cap’. Zic, mai degraba ‘fara minte’. Care-i publicul-tinta? Colac peste pupaza, ca sa zic asa, a venit campania anti-fumat a Celebrei Vedete. Care spumega acum, desigur, dar care nu are grija macar de aspectele de PR de bun simt. (1) S-a lasat pur si simplu ‘dezbracata’ prin implicarea intr-un concept degradant prin ‘vanzarea’, ca la taraba, a corpului ei. (2) S-a lasat expusa criticilor prin implicarea companiei sotului in adjudecarea campaniei&bugetului. Mai cu perdea, oameni buni!
la invitatia iqads am raspuns cu mare placere. oricum, vad ca nu ma urnesc sa mai scriu pe blog. macar atat.
acum cativa ani, destui, vreo cinci, am gasit si am adus in publicitate cativa oameni cu potential de creatie. bogdan este acum creativ la propaganda, tedi e pe la leo … ei au vrut si mai apoi au putut. trebuie sa recunosc ca acum gasesti cu greu pe cei care sa si vrea dar sa si poata sa faca intr-adevar creatie. iar criza de copywriteri este majora si este cauzata, in primul rand, de lipsa unei scoli de creatie adevarate. ca si in economia noastra de zi-cu-zi, in publicitate am dat cateva tunuri cu cateva idei, de acolo s-a pus deoparte ceva slaninutza si acum inca mestecam la ea. un filon de scoala de creatie incepe sa apara, cred, odata cu spoturile-la-mishto cu militzieni, caini speriosi si uriasi ca-n poveste.
o surpriza neplacuta am avut atunci cand, dupa anuntul de ’stagiu in agentie’, am putut selecta mai putin de zece cv-uri, dintre care mai mult de jumatate au intrebat ‘ce inseamna stagiu in agentie’ – desi explicasem clar in anunt – un sfert nu au venit la interviu iar sfertul ramas era doar la ‘pescuit in ape tulburi’, adica aplicase la ‘oha’, de ‘incercare’, ’sa vada cum e’ … frate’, sunt pline terasele din centru de wanabi da’ cred ca o sa ramana asa.
o fosta colega de echipa a plecat sub pretextul alegerii unui alt drum profesional. culmea este ca eu am incurajat scrutarea acestui ‘drum’, indemnand, in principal, la perseverenta. perseverenta a fost, dar indreptata spre gasirea unei alte agentii si nu pentru gasirea drumului propriu. si ma intreb acum daca am facut bine, daca nu cumva abordarea pe care o avem la brands&bears, aceea de a incuraja ideile, optiunile si opiniile fiecaruia, la orice nivel s-ar afla din punct de vedere profesional, este productiva, este eficienta?
in spatele blocului unde locuiesc este o strada cu sens unic. in fiecare zi, cateva masini intra pe contrasens, incurcand, blocand si enervand pe cei care circula pe sensul normal. la inceput au fost mai putine, apoi din ce in ce mai multe. uneori pare ca sensul gresit este cel normal. am descoperit, la inceput iritat apoi amuzat, cat de bine povesteste strada asta felul in care evolueaza minunata noastra societate. vad o singura solutie, e adevarat ca temporara: un politist care sa dea amenzi usturatoare.
din punctul meu de vedere este suma experientei profesionale si a abilitatilor personale. fiecare dintre noi, la slujba, avem un grad de competenta si unul de incompetenta. balansul dintre cele doua ne duc spre promovare sau … pensie.
o vreme nu am scris, cum s-a si vazut. am avut motivele mele si nu doresc sa le exprim aici. ce vreau insa sa spun acum, cand reiau scrisul, este ca acest blog posteaza parerile, gandurile si ideile mele, care se doresc, in primul rand, o invitatie la dialog. ceea ce scriu poate fi comentat, contestat si disputat. in acest spirit voi continua sa scriu iar jocul cu idei si opinii va fi ‘motorul’ care va impinge inainte exprimarea mea pe net.
am fost obsedat de nevoia de a avea mereu un stoc suficient de servetele in casa. impulsul nestapanit de a mai cumpara inca un pachet de servetele, desi acasa prin dulapuri erau cel putin alte doua, m-a dominat mult timp si dupa ce acestea au inceput sa se gaseasca peste tot. partea buna a acestei ‘obsesii’ este ca am mereu servetele la indemana si ma pot sterge daca ma murdaresc, pot scrie pe ele numere de telefon sau notite diverse, uneori chiar si idei pentru munca mea de zi cu zi, in agentie.
